Complexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu
Muzeul ASTRA, cea mai importantă instituţie fondată de Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, a fost inaugurat în 19 august 1905. El s-a născut din dorinţa românilor ardeleni de a-şi defini propria identitate etnoculturală, în conglomeratul etnic al Imperiul Austro-Ungar şi pe fondul emancipării culturale a tuturor popoarelor din centrul şi sud-estul Europei, având ca model muzeele deja constituite ale saşilor, ungurilor şi secuilor.
Cel mai aşteptat eveniment al zilei de 19 august a fost vernisajul “Expoziţiei etnografice şi istorico-culturale” care a marcat inaugurarea solemnă a Muzeului “Asociaţiunii”. Momentul a fost considerat de contemporani ca “cea mai splendidă sărbătoare culturală ce au ajuns-o până acum românii din ţările Coroanei ungare”. Au fost prezenţi liderii Asociaţiunii, delegaţii despărţămintelor, conducătorii bisericilor din Transilvania, intelectuali, conaţionali germani, reprezentanţi ai românilor din Bucovina, oaspeţi din România, ziarişti de la principalele publicaţii din România şi din Ardeal, dar mai ales ţărani veniţi într-un număr impresionant de mare pentru a participa la serbările de la Sibiu.
În perioada de după unire (1918-1919), muzeul a cunoscut o dezvoltare impetuoasă devenind, după Muzeul Brukenthal, cel mai valoros şi important muzeu al Ardealului.
Un muzeu în aer liber a fost gândit, la Sibiu, încă din anul 1940 (meritul fiind a lui R. Vuia, director al Muzeului Etnografic al Transilvania, în momentul refugierii sale de la Cluj-Napoca, la Sibiu, după Dictatul de la Viena), dar proiectul său efemer devenind o realitate, abia în 1963, din iniţiativa lui Cornel Irimie, cel care avea să fie întâiul său director.
După atribuirea terenului necesar pentru organizarea expoziţiei muzeului (prin decretul Primăriei Sibiu, numărul 693 din 11 octombrie 1960), s-a trecut la realizarea propriu-zisă. Astfel, specialiştii Secţiei de etnografie şi artă populară din cadrul Complexului Muzeal Brukenthal au întocmit Proiectul tematic şi de organizare a Muzeului în aer liber şi au stabilit etapele ulterioare de dezvoltare ale acestuia. “Intitulat” Planul tematic şi de organizare a secţiei etnografice în aer liber din Dumbrava Sibiului, proiectul a fost pus în discuţie, în decembrie 1961. La şedinţa de lucru au participat, pe lângă specialiştii muzeului sibian (muzeografi, arhitecţi, graficieni, restauratori) şi reprezentanţi ai Academiei Române. Aceştia au dezbătut planul tematic şi profilul viitorului muzeu, care avea să se numească Muzeul Tehnicii Populare şi care cuprindea patru sectoare tematice, fiecare fiind, la rândul lor, împărţite în numeroase grupe tematice ale lemnului, lutului, metalelor, industriei textile, a vânătorii, pescuitului, agriculturii, pomiculturii, prelucrării minereurilor etc.
